| 1.
|
ACCENTU'A, accentuez, vb. I. 1. Tranz. A marca prin accent (1). ♦ Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidenţă, a reliefa. 2. Refl. Fig. A se intensifica. [Pr.: -tu-a] - Din fr. accentuer.
Sursă
: DEX'98
(455)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
ACCENTU'A vb. 1. a evidenţia, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 2. v. insista. 3. a se amplifica, a creste, a se intensifica, a se întări, a se înteţi, a se mări, a spori. Sursă
: Sinonime
( 170752)
- siveco |
| |
| 3.
|
accentu'a vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. accentu'ez, 3 sg. si pl. accentue'ază, 1 pl. accentuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. si pl. accentu'eze (sil. -tu-e-); ger. accentuând (sil. -tu-ând)
Sursă
: DOR
(219793)
- siveco |
| |
| 4.
|
A ACCENTU//'A ~'ez tranz. 1) (silabe, cuvinte, propoziţii) A evidenţia prin accent. 2) fig. A scoate în evidenţă în mod deosebit; a sublinia. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer
Sursă
: NODEX
(321676)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE ACCENTU//'A se ~e'ază intranz. (despre procese, fenomene) A se desfăsura într-un mod din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se adânci. [Sil. -tu-a] /<fr. accentuer
Sursă
: NODEX
(321677)
- siveco |
| |
|
|